Legume bulgărești

Ne trezim ceva mai relaxați, azi nu avem griji, o vizită la Capul Kaliakra, apoi plajă și relaxare.

De data aceasta ne luăm gecile pe noi, nu am uitat încă frigul îndurat ieri la întoarcerea de la Dalboka. Ne urcăm pe căluț și pornim spre Kaliakra. Știm unde e, doar am văzut ieri că e la ‘doar 3 km’ de Dalboka.

Capul Kaliakra e mai plin de lume decât Balchik-ul însăși. Ne amestecăm și noi printre zecile de turiști, ne salutăm respectuos și cu o multitudine de alți mobriști, și ne punem pe făcut poze.

Cetatea a cunoscut mai multe stadii de dezvoltare, s-a extins și s-a retras, după vremuri. Chiar și astăzi există o bază militară activă, totuși nu se îngrădește accesul turiștilor. Ne învârtim, ne minunăm, mai pozăm pietre, apoi ne decidem să dăm ascultare șoriceilor din burtă, și ne așezăm la singura terasă de pe peninsulă și comandăm specific maritim, cum deja ne-am obișnuit, eu aleg pește prăjit, iar Lina, după multe răsfoiri și indecizii, se riscă la o salată de midii. După experiența de la Dalboka era puțin cam sceptică cu privire la scoici, dar cum ea avusese noroc, a riscat și pare-se că a avut baftă și de această dată. Midiile din salată erau decorticate și salata s-a dovedit a fi gustoasă.

Soarele ardea ca-n luna lui cuptor, deși e sfârșit de aprilie, așa că ne-a copt puțin. Ca să ne răcorim, am comandat câte două beri, mari și reci; da, a mea era fără alcool.

Cu burțile aranjate, ne-am mai învârtit pe peninsulă, am făcut poze la diverse păsări și chiar la delfini. Mă rog, pozele nu prea au ieșit, pare-se delfinii nu au bunul simț de a sta frumos la poză. Măcar ne-am delectat privirile cu jocul lor copilăresc, arcuindu-și spinările peste valuri în razele soarelui.

Hotărâm că ne-a bătut suficient soarele în cap încât să ne punem căștile și să pornim din nou spre Albena să ne bucurăm de vreme, lăsând soarele să ardă și alte părți ale corpului.

Ajunși pe plaja de la Albena, ne punem la plajă, după ce ne mai răcorim cu două beri. Berea bulgărească e chiar bună, spune Lina, căci eu nu aș putea confirma, berea fără alcool are același gust peste tot, pipi de cal.

E cald și frumos, și îmbie la lene, așa că stăm tolăniți la soare, pălăvrăgim, dezbatem unele aspecte ale vieții, ne băgăm picioarele în apă, doar picioarele căci apa numai nu face gheață la mal. Îmi fac curaj, și hotărăsc că nu se poate să ajung la mare fără să fac o baie. Îmi iau inima-n dinți și mă avânt în mare. Nu pot spune dacă am stat un minut, sau trei, cert e că am înnotat puțin, apoi am descoperit că e mult mai bine în afara apei, așa că am ieșit să mă încălzesc la soarele care bate în retragere.

Chiar spre vest sunt munții, și soarele apune repede aici, ori dacă nu apune, știu că se ascunde foarte bine după creste. E totuși aprilie, la umbră e o idee răcoare, așa că ne îmbrăcăm și ne întoarcem spre Balchik.

Toate zilele cât am stat aici, am mâncat specific marinăresc, pește, scoici, iar pește, așa că în seara aceasta, hotărâm că vrem să mâncăm și altcevea, o legumă, o trufanda. După ce am legat căluțul și am lăsat lucrurile în cameră, o luăm la pas să căutăm o terasă unde se mănâncă bine. Sunt pieton și vreau să mă desfăt și eu cu o bere adevărată.

Alegem terasa după felul frumos în care era decorată, și după faptul că era populată, semn că mâncarea e bună. Chelnerul ne întâmpină binevoitor și ne vorbește în română chiar. Cum eram sătui de pește, scoici, midii și alte fructe de mare, hotărâm să ne ‘porcim’, așa că servim cea mai bună legumă bulgărească, porcul. Eu costițe, iar Lina o tigaie picantă, care s-a dovedit delicioasă și imensă. La așa trufandale, nu ne putem încurca cu bere, așa că luăm un Muscat din partea locului. Alegere mai bună nu cred că se putea, vinul s-a dovedit extraordinar de bun, atât de bun, că în scurt timp chelnerul desfăcea cea de-a doua sticlă.

Am mâncat bine, am băut bine, am pălăvrăgit vrute și nevrute, și în cele din urmă ne-am retras, cu burțile pline, la somn. Mâine urmează întoarcerea spre casă, și ne hotărâm s-o luăm mai de dimineață din loc, sperând să evităm aglomerația.

Adormim obosiți în ultima noapte
la poalele orașului lui Dionisos.