Salonul cu ferestre

A doua sticlă a apărut după o săptămână, prinsă între bolovanii de la baza farului, ca și cum cineva ar fi pus-o acolo cu mâna. De data aceasta scrisoarea era mai scurtă, iar scrisul mai grăbit.

„Înțelegem. Un far nu se stinge. Atunci veniți dumneavoastră la noi.“

Pe dosul foii era o partitură pentru orgă, cu note mărunte și dese, iar printre portative cineva trasase cu creionul o hartă: linia coastei, farul, și o cruce mică, la trei mile în larg, însoțită de un singur cuvânt — salonul.

Paznicul a citit-o de trei ori. Apoi a pus-o în buzunarul de la piept, lângă ceas, și a coborât să-și verifice barca.

---

Bătrânii din sat spun că marea dă înapoi tot ce primește. Ce nu spun e că, uneori, trimite și invitații.