Polit(i)-ețea înainte de toate

O dimineață de noiembrie, totuși o dimineață frumoasă, însorită, cu un aer de toamnă târzie. Soarele îmbracă în haine luminoase totul în jur, se joacă pe geamurile mașinilor și ale stațiilor de autobuz, topind puțina brumă adunată de cu noapte și opacizează tot ce e din sticlă.

Puținii oameni care așteaptă liniștiți în stație, au fețe zâmbitoare și voioase, chiar dacă ziua abia a început.

De trecerea de pietoni se apropie un domn grizonat, cu un palton gri. Merge agale și deloc grăbit. Mașina care se afla deja aproape de trecere, și care poate trece liniștită înainte ca domnul nostru să atingă măcar marginea trecerii, încetinește până la a opri, în același timp, șoferița, o polițistă tânără, face semn cu mâna, cu zâmbet larg pe față, încurajând pietonul să înainteze.

Domnul grizonat pleacă capul în semn de înțelegere și respect, salută cu două degete la tâmplă, militărește, și-și continuă drumul netulburat.

Soarele strălucește mai puternic...
16 Nov 2011
Copenhaga